BACALAUREAT-Perioada când se numără bobocii/Subiect BAC 2016 – Variante MATEMATICĂ M1, M2, M3 și ISTORIE/137.344 absolvenţi înscrişi

Publicat pe Actualizat pe

 

Astăzi are loc proba numărul doi la Bacalaureat,  proba scrisă la matematică și istorie. La ora 10:00 candidații au intrat în sala de examen și au la dispoziție aproximativ 2h. Comparativ cu anii anteriori subiectele primite sunt mult mai accesibile, fapt care poate să ducă la un procent de promovare mai mare.

Numărul celor înscriși este mult mai mic de cât în anii precedenți, este rezultatul numărului foarte scăzut de elevi din România, nu al dificultății probelor. Este vizibil faptul că se dorește un procentaj bun, poate aceasta este cauza unor subiecte mult mai  ușoare.

Să analizăm puțin numărul celor înscriși, dacă în 2014 și 2015 erau înscriși 151.301 respectiv 159.715, în anul acesta sunt doar 137.344 absolvenţi înscrişi. Din punctul meu de vedere prezența este mai mult de cât reală, să nu uităm că avem înscriși la Bacalaureat, elevi care nu știu să scrie și  ajung acolo datorită uni sistem educațional  prost.

Vedeți AICI subiectele la ISTORIE/BACALAUREAT 2016

Vedeți AICI subiectele la MATEMARICA M1,M2,M3/BACALAUREAT2016

subiecte-matematica-bac-2016-2_73845400

sursă foto: realitatea.net

Vocile Puterii- Instituția purtătorului de cuvânt din România

Publicat pe Actualizat pe

 

           O democrație obținută forțat în toate sensurile posibile a dus România de după revoluție într-un punct sensibil.  Societate românească de după 1989 a trecut prin multe transformări, unele au fost forțate, iar oamenii care au ocupat anumite funcții s-au trezit acolo fără a ști cu exactitate ce au de făcut. În cele ce urmează vom discuta despre instituția purtătorilor de cuvânt ai guvernului și ai președintelui României din diferite perioada, din punctul de vedere al Adelinei Săftoiu, și ea fost purtător de cuvânt al prim-ministrului în guvernul Radu Vasile.

           Adelina Săftoiu este autoarea cărții „Vocile Puterii”, o carte în care a intervievat toți purtătorii de cuvânt ai guvernelor post decembriste până în anul 2004. O carte care subliniază faptul că, în România de dupa 89, au fost multe momente în care oamenii au primit funcții pe care nu știu să le reprezinte dar și decizii fără de care societatea de acum nu ar exista. A decis să publice această carte pentru a profesionaliza oarecum munca de purtător de cuvânt și a încerca să transforme purtătorul de cuvânt într-o adevărată instituțe cum este în marile state din Vest sau în SUA.

             Adelina a reușit să surprindă prin această carte de interviuri și anumite povești mai puțin cunoscute și întâmplări petrecute în interorul guvernelor. Fiecare purtător de cuvânt a povestit subiectiv, spun povestit deoarece au fost interviuri deschise în care cei intervievați au fost liberi să povestească și să dezvolte subiectele, dar și momente în care autoarea, dorind să clarifice anumite aspecte, a reveni asupra întrebărilor.

              Este de menționat faptul că toate interviurile au în general aceeași structură, una dintre primele întrebări pentru aproape toți cei intervievați fiind „Cum au ajuns în această funcție?”. De asemenea, au fost întrebați frecvent dacă sunt de părere că a alege un purtător de cuvânt din presă este o decizie potrivită.

Interviu cu Alexandru Mironov

              Alexandru Mironov a fost purtătorul de cuvânt al președintelui Ion Iliescu în perioada 1991-1993 și este unul dintre cei mai longevivi purtători de cuvânt. Este important de menționat că a deținut funcția de  Ministru al Tineretului și Sportului în Guvernul Văcaroiu în perioada august 1993 – decembrie 1996.

             Provine din presă unde s-a făcut cunoscut la Radio-Televiziunea Română unde a lucrat ca și colaborator foarte mult timp, a devenit oficial angajat în 1991. Interviul realizat de Adelina Săftoiu ne introduce în modul cum acesta a fost angajat ca și purtător de cuvânt cu rangul de secretar de stat. Este de menționat faptul că a fost unul dintre cei care au deschis sediul TVR în timpul revoluției, a participat activ la Revoluția din 1989, fiind astfel considerat un apropiat al lui Ion Iliescu, dar și un foarte bun jurnalist.

             Adelina Săftoi folosește ca metodă de spargere a gheții întrebarea:  „Deci a durat un an până când Ion Iliescu s-a decis pentru un purtător de cuvânt?” Astfel s-a deschis o discuție care aduce în față foarte mult personalitate lui Ion Iliescu, se observă clar din povestire că Mirinov a fost un susținător al său. Din discuția celor doi iese în evidență cum era o conferință de presă în perioada respectivă și cum îl ajuta purtătorul de cuvânt pe Ion Ilescu la ieșirele lui publice.

             O întrebare dificilă: Cum a fost la mineriadă? La această întrebare răspunsul a fost foarte complex, au fost povestite momente din timpul mineriadei și din nou apare imaginea președintelui Ion Iliescu cel care, din perspectiva lui Mironov, iese cu bine din toate situațile grele în perioada respectivă. Se aduce în discuție și situația domnului prim-ministru Petre Roman și de ce minerii au venit la București porniți să răstoarne Guvernul Roman.

             Mironov povestește despre episoade importante din perioada respectivă, despre întâlnirea președintelui cu Miron Cosma, despre momentul ruperii pactului de la Varșovia și întâmplări din interior. Chiar trage un semnal de alarmă că domnul președinte Iliescu a greșit atunci când i-a dat putere încă din perioada respectivă lui Năstase și foștilor UTC-iști.

             A fost întrebat dacă este un lucru bun că purtătorul de cuvânt al președintelui să fie ales din presa, a afirmat sus și tare că nu și se recomandă oameni de PR pentru această funcție. A lucrat bine și cu presa dar și cu președintele Iliescu care era foarte deschis cu presa și avea un discurs bun.

Interviu cu Iolanda Stăniloiu

             Iolanda Stăniloiu a fost purtător de cuvânt al Guvernului Theodor Stolojan în perioada 1991 – 1992. Acasta provine tot din rândul presei și a fost aleasă, spune ea, de Theodor Stolojan, care de la bun început avea în minte o femeie pe postul de purtător de cuvânt, în ideea în care astfel poate comunica mai ușor cu presa.

            Adelina Săftoiu foloște ca mod de apropiere întrebarea despre modul în care a fost adusă ca și purtător de cuvânt. A povestit Iolanda despre timpul extrem de scurt în care s-a acomodat cu această postură, despre felul în care a lucrat cu presa dar și despre ceea ce înseamnă un purtător de cuvânt din Vest sau SUA. Ca și purtător de cuvânt al Guvernului spune ea că trebuie să reprezinți într-o oarecare măsură toți miniștri, susține că a fost ajutată foarte mult de fostul purtător de cuvânt Mihnea Constantinescu.

            Întrebare dificilă: Erau miniștri cu care lucrai mai ușor? Aveai preferinţe? Aici înițial nu dorește să dea nume dar îi numește totuși pe Traian Băsescu și Adrian Năstase. Doi marcanți oameni politici în următorii ani.

           Povestește momentele în care a greșit poate și cum a învățat din ele dar și despre faptul că în anii de după revoluție presa nu era încă așa diversificată, astfel că existau în presă oameni profesioniști și mai puțini profesioniști.

           În încheiere este întrebată dacă a avut de învățat și cum a fost viața ei personală afectată sau nu de această funcție. Afirmă că după ce a plecat din funcția de purtător de cuvânt a mers la CNA, care pe vremea aceea se năștea și pentru care a muncit foarte mult.

Interviu cu Doina Jalea

Doina Jalea a fost purtător de cuvânt în Guvernul Nicolae Văcăroiu în 1993.

           Începe interviul cu întrebarea tipică cum a fost numită purtător de cuvânt, iar aici Doina surprinde prin povestea ei în care nu și-a dorit această funcția dar a fost convinsă de Eugen Preda, șeful radioului, și pentru că iubea foarte mult radioul a acceptat doar un transfer provizoriu timp de 6 luni care se mai prelungește fără să-și dorească cu încă 3.

           O întrebare dificilă este din punctul meu de vedere atunci când o întrebă pe Doina dacă făcea parte dintr-un partid politic când a fost numită în funcție. În mai multe rânduri în timpul interviului afirmă că trebuie să fie selectat purtătorul de cuvânt din rândul experților de relații publice și nu al presei. Doina afirmă cu tărie că în perioada respectivă un purtător de cuvânt foarte bun putea să provină din rândul partidelor politice.

            Povestește că avea o relație foarte bună cu domnul prim-ministru, că se întâlneau des și astfel a putut lucra mai bine, afirmă că a avut totuși o relație bună și cu presa. Povestește un episod în care a făcut o mică greșală, atunci când a evitat să confirme numirea ca și consilier a lui Mircea Hamza, vicepreședintele PRM din perioada respectivă. Susține că în perioada respectivă era o altfel de presă, o presă mult mai liberă.

           O înrebare care mi-a atras atenția a fost dacă a primit reproșuri din partea domnului prim ministru sau a guvernului, a răspuns diplomat și elegant că nu deși au mai fost momente de mici contradicții. Când a fost întrebată dacă a plecat fără nici un regret, afirmția clară și răspicată că nu a avut chiar niciun regret mă surprinde.

           A povesti în timpul interviului și întâmplări amuzante cu cei de la Cațevencu, care au publicat în perioada aceea o caricatură cu Văcăroiu și un pahar de whisky.

Interviu cu Eugen Șerbănescu

Purtătorul de cuvânt al Guvernului Victor Ciorbea în perioada  decembrie 1996 – martie 1998.

            Întrebările încep cu o întrebare destul de dificilă, îi amintește că zvonurile perioadei susțineau că urmează să fie purtătorul de cuvânt al preșdintelui Emil Constantinescu. Reușește să răspundă clar și concret, îl atacă pe Răzvan Popescu, cel care i-a urmat ca și purtător de cuvânt al Guvernului dar și al președintelui.

            O altă întrebare dificilă din punctul meu de vedere estă aceea în care subliniază Adelina Săftoiu că, la fel ca și mulți dintre consilierii lui Ciorbea, și Eugen provine de la România Liberă. Se aduce în discuție si faptul că relația cu presa, deși bună, a avut momente destul de tensionate, atunci când Ciorbea a acceptat tacit interviurile pe scările parlamentului, acolo unde foarte mulți dintre miniștri din guvernul de coaliție făceau gafe.

            Șerbănescu explică și motivul pentru care Guvernul Ciorbea nu a avut și nu are o imagine foarte bună, care au fost barierele întâlnite și cum datorită certurilor interioare din coaliție s-a ajuns la schimbarea Guvernului dar și începutul căderi CDR. La fel ca și predecesorii săi și el susține că nu trebuie aleși purtători de cuvânt din rândul jurnaliștilor. Explică cum ședințele de Guvern durau mult dar și cum presa îl sancționa pentru asta, lucru care i-a afectat oarecum imaginea, modul în care certurile miniștrilor erau la tv și faptul că începuseră să apară multe trusturi media, care la început au susținut CDR-ul și PNTCD-ul dar la scurt timp au început să  atace Guvernul.

             Este întrebat cum și-a încheiat mandatul și spune că a demisionat o dată cu primul-ministru, apoi a ocupat funcția de consul în America, la New York și Los Angeles.

Interviu cu Răzvan Popescu

             Purtător de cuvânt al Guvernului Vasile în 1999, purtător de cuvânt al președintelui Emil Constantinescu 1999-2000. Un interviu în nota celor precedente dar cu răspunsuri foarte dure la adresa primului-ministru și critici aduse guvernării Vasile.

             Intrebări dificle: Cine te-a adus în structurile Guvernului Ciorbea? Erai membru apropiat de PNL?

             Pe parcursul interviului explică faptul că în acel moment era nevoie de un om cu renumele și realizările lui, dar că nu a putut să comunice cu Radu Vasile. Că a încercat să formeze o imagine bună Guvernului însă decizile luate, dar și modul cum au făcut guvernarea, nu i-au plăcut. Afirmă nu de puține ori că s-a simțit mai bine ca și purtător de cuvânt al președintelui de cât al Guvernului.

            Se discută despre jurnalul controversat pe care acesta l-a publicat în urma perioadei în care a fost purtător de cuvânt și în care afirmă că a devenit purtător de cuvânt din curiozitate. În urma acestei cărți Răzvan Popescu a fost aspru crtiticat de predecesorul său, Eugen Șerbănescu. O altă întrebare care mi-a atras atenția a fost dacă a mințit presa iar răspunsul a fost foarte surprinzător, a spus că niciodată direct.

           Un alt aspect demn de menționat de astă dată în perioada petrecută ca și purtător de cuvânt al domnului președinte Emil Constantinescu, a fost atunci când președintele a avut un discurs destul de tranșant despre conflictul din Blacani.

Interviu cu Radu Vasile

            Radu Vasile a ocupat funcția de prim-ministru în anul 1999. Acest interviu este special și dă o pată de culoare, prezentând discuția din prespectiva unui fost prim-ministru.

             Interviul începe de la bun început cu cărțile pe fața, Adelina Săftoiu, fostul purtător de cuvânt din Guvernul Vasile, începe cu o întrebare dificilă: Imaginea Guvernelor din perioada 1996-2000 este poate cea mai proastă, deși au fost guvernele care au luat cele mai  aspre măsuri de reformă până la acea dată. De ce nu s-a reușit o transmitere corectă și eficientă a mesajelor? Radu Vasile a explicat contextu dar a subliniat și faptul că s-a simțit oarecum trădat de cei din CDR și oarecum a simțit că numirea sa a fost una forțată. Este întrebat cum trebuie să fie un purtător de cuvând având în vedere că că el însăsi a ocupat funcția de purtător de cuvânt al PNTCD, acesta subliniază oarecum indirect că nu este mulțumit de activitatea pe care a avut-o Răzvan Popescu. Radu Vasile susține că un purtător de cuvânt bun este un mixt între un politician și un tehnician de comunicare bun.

            Se discută despre modul cum a fost demis și despre bârfele apărute în perioada respectivă. Se povestește despre ploaia de la Helsinki și faptul că dacă era  prezent atunci nu ar fi fost demis, s-ar fi amânat puțin această decizie. Atunci și-a amânat deplasare spune el, din cauza problemelor de sănătate, prilej de care a profitat Emil Constantinescu pentru a-l demite.

            De menționat este și faptul că în momentul când a făcut infractul Radu Vasile, Adelina Săftoi a dejucat un plan de demisie al președintelui Emil Constantinescu, chiar în momentul când se pregătea schimbarea, purtătorul de cuvânt al Guvernului a anunțat omul ce trebuia să vina interminar până la externare și astfel nu s-a putut schimba nimic.

Interviu cu Ionuț Popescu

           A fost purtătorul de cuvânt al Guvernului Mugur Isărescu în perioada ianuarie 2000- martie 2000. Ionuț Popescu a fost unul dintre cei mai tineri purtători de cuvânt care și el provine tot din presă.

            Se discută la fel ca și în cazul celorlalte interviuri despre cum a ajuns în guvern, sunt însă și discuții despre Guvernul Isărescu comparativ cu Guvernul Ciorbea. Ionț Popescu suține că avantajul lui Isărescu era că nu aparținea politic de partide, dar și că îi comvenea la fel ca și acum funcția de Guvernator BNR.

             O întrebare dificilă din punctul meu de vedere este: A fost Isărescu iepurele lui Iliescu în 2000? Ionuț Popescu exmplifică filtrul impus de Isărescu la guvern, documentele care ajungeau pe ordinea de zi doar dacă erau puse de consilierii săi, care deși erau foarte buni, erau puțini. Se subliniază faptul că a impus un program strict pentru ședințele de Guvern cu o ordine bine impusă, astfel și purtătorul de cuvânt putea prezenta presei raportul în timp util.

               Popescu face pubică o cutumpă ce circula prin Guvern în perioada respectivă, faptul că oamenii care erau la biroul de presă din minister erau aduși din alte locuri unde nu se descurcau prea bine. După ce a părăsit funcția, Popescu a ales să intre în politică în PNL, partid de care se simțea aproape.

Interviu cu Gabriela Vrânceanu Firea

              A fost purtător de cuvânt al Guvernului Isărescu în perioada martie 2000-decembrie 2000. Este considerată unul dintre cei mai buni purtători de cuvânt din istoria aceste instituții existente în România.

              Interviul începe cu întrebarea deja obișnuită cum ai ajuns să fii purtător de cuvânt al  Guvernului Isărescu, Simona explică momentul și faptul că a fost o oportunitate pe care nu putea să o refuze.

               Întrebări dificile, a afirmat că a avut conflicte cu unii miniștrii iar Adelina Săftoiu a întrebat cu cine, atunci Simona afirmă clar că persoana la care făcea referire era Traian Băsescu.

               Tot în discuție apare și mărturia  Gabrielei Firea că fost singurul purtător de cuvânt ordonator de credite care a avut parte de o echipă bine structurată. Tot Gabriela susține că Isărescu era o persoana care punea foarte mult preț pe ceea ce spunea presa și că i-a permis să scrie singură și să susțină comunicatele de presă, în acest mod relația lor era foarte apropiată.

               O întrebare dură este: Cum îi apreciezi pe predecesorii tăi dar și pe succespri tăi? Este foarte acidă la adresa celor care nu au stiut nici măcar  no coment să folosească și afirmă că un purtător de cuvânt trebuie să fie foarte bine pregătit. De altfe este una din puținii purtători de cuvânt care sau întors în presă dupa ce și-a terminat mandatul.

images

Cea mai mare oră de sport-un festival de fitness și sport

Publicat pe Actualizat pe

                De mult nu am mai acceptat o provocare de  la http://blogalinițiative.ro, zilele acestea mi-a atras atenția o campanie a lor în parteneriat cu cei de la Dolce Sport și Telekom România. Cum sportul joacă un rol destul de important în viața oamenilor și așa trebuie să rămână, cei de la smartatletic şi GetFit pun în scenă pentru Dolce Sport şi Telekom Romania, Cea mai mare oră de sport  un festival de fitness și sport.

                Acesta se întinde pe parcursul celor trei luni de vară, în 3 oraşe din România (Bucureşti, Braşov şi Mamaia), cu câte 12 ore în fiecare oraş. Prima parte a festivalului  a avut loc la București, dar cum românilor le place la fel de mult și la munte și mare, următoarele două evenimente sunt la Brașov și Mamaia.

                Pe 9 iunie toți iubitorii de sport sunt  așteptați la Brașov,  festivalul va avea loc în intervalul 9:00 – 21:00 și va cuprinde:

  • Clase de fitness cu unii dintre cei mai buni instructori din ţară şi din străinătate: RealRyder- biciclete, OneCore – step aerobic, Zumba, Steel Programs, Kangoo Jumps, TotalGym – Functional Training, Boot camp şi Shooting Gate pentru pasionații de fotbal.
  • Kids BikeSchool – zonă specială de poligon pentru copii, unde cei mici vor învăța, alături de instructori specializați, tehnici de mers pe bicicletă și reguli de circulație și de siguranță în trafic.
  • Crosul caritabil UpDown Run, cu două probe, în buclă cu start în Piaţa Sfatului:
  • 4 km, pentru cei care vor să descopere bucuria alergării,
  • 7km, cu 340m diferenţă de nivel, pentru alergatorii de cursă mai lungă şi care nu se tem de înălţimi şi căţărări.

                  În altă ordine de indei am decis să accept provocarea venita din partea http://miscareafacebine.ro/oradesport/, am să scriu despre sport într-o manieră personală.

                  Sportul a jucat și joacă un rol important în viața mea. Am început ca orice băiat din generația mea cu fotbalul pe maidan, nu o să uit niciodată terenul pe care jucam. Era un teren la ieșire din sat, de ceva ani nu îl muncea nimeni, sătui de loviturile provocate de piatra din drumul mare am decis noi să ne facem acolo două porți. De atunci, fie ploaie sau căldură noi băteam zilnic mingea câteva ore, după bine meritatul fotbal urma furtul de mere din curtea unui vecin din apropiere care se termina cu o tură bună de alergat.

                  După ce am crescut am descoperit mersul pe bicicletă și oină, dar am rămas fidel și fotbalului. Am început să merg cu bicicleta alătrui de pritenii, ore în șiri mergeam cu bicicleta apoi fugeam tot pe terenul de fotbal unde ne prindea noaptea. Anii au trecut și timpul liber a deveni din ce în ce mai puțin, am început să practic sportul în sală, să încerc să fac mișcare când și când, lucru care mi-a adus un tonus bun.

                 Acum pot spune că alerg iar atunci când timpul îmi permite merg și la sală, obicei foarte bun pentru un gurmand desăvârșit ca mine. Iar un sport pe care îl practic la nivel modial chiar, este aruncatul cu privirea la meciurile de fotbal, în special actualul campionat de fotbal .

                Recomand sportul de orice natură, sportul înobilează omul, te ajută mai ales să îți prioritizezi lucrurile în viață și să devii mai ordonat.

 

MFB-brasov-2016-poster_A2

Interviu cu Adrian Crețu, fondatorul Music Travel Festival!

Publicat pe Actualizat pe

 

Interviu cu Adrian Crețu, fondatorul Music Travel Festival, festival care se află la a doua ediție. Anul acesta festivalul are loc în perioada 17-19 iunie, la Herniacova lângă Recaș, o locație de poveste, un lac superb, o herghelie de cai și multă muzică bună, astea sunt ingredientele unui festival perfect.

 

V.G: Salut Adi, îmi pare bine că avem ocazia să discutăm iarăși despre Music Travel, despre această idee inedită pe care ai lansat-o anul trecut, spune-mi, te rog, de unde a pornit ideea de Music Travel?

A.C: Îți mulțumesc Vasi, Music Travel este un întreg proiect, eu am locuit  mulți ani în străinătate și era la un moment la Paris, un concert, cred că Jay Z și Byonce, le-am zis unor prieteni din Timișoara și au venit vreo 10. Atunci am realizat că uneori nu este problema de bani, ci de informație. Am realizat că una este să nu mergi undeva pentru că nu vrei și alta este să nu ști. Așa a apărut ideea de festival, de Music Travel.

V.G: Anul trecut festivalul a avut loc La Căpițe și am avut norocul să mă implic în organizare, cum a fost ediția de atunci?

A.C: Da, anul trecut am venit la voi la OSUT și am zis că eu vreau să fac un festival. Toți v-ați uitat la mine și ați zis ok. Anul trecut a fost cum știi și tu La Căpițe, unde au fost 6000 de oameni. Când am văzut cum cântă oamenii alături de Grimus, Baniciu sau Les Elephants Bizar am decis ca  anul acesta, fiindcă îi zicem festival, să alegem  o locație nouă.

V.G: Spune-mi, te rog, unde este această locație și cum ai ales acest loc?

A.C: Am umblat toată vară trecută după festival și am găsit o locație absolut suprebă la Herniacova. Permite accesul din toate județele din zonă; avem pădure, lac și o sală pentru evenimente indoor, vom avea scene indoor cât și outdoor.

V.G: Ați anunțat un line-up, oamenii au crezut că asta vor vedea, fain, dar voi ați început să anunțați ca headlineri și nume internaționale, mai aveți surprize?

A.C: Da, lumea a crezut că după primele 6 nume asta e tot, după care noi am mai anunțat 6 și anunțăm headlinerii. Am lăsat ce e mai bun la sfârșit!

V.G: Ediția trecută a fost preponderentă muzica folk, se păstreză linia sau pregătiți ceva nou?

A.C: Folk-ul este un gen muzical foarte drag mie. Anul acesta, însă, o să avem folk într-o componentă mai mică. Anul ăsta avem trupe faine care au ridicat în picioare oamenii anul trecut, plus Moonlight Breakfast, Golan care sunt în circuit prin Europa, vom avea headlineri faini și surprize.

V.G: Acum dau din casă, mi-ai zis într-o discuție că vrei să treci la „next level” din toate punctele de vedere, în ce mod anume?

A.C: Da, ne dorim să trecem la next level și să dăm o tentă de verde acestui festival. Le mulțumesc celor de la WWF, care după United Nation, sunt cea mai mare organizație de genul, să vezi cât de mari sunt! Îți zic că ei organizează Ora Pământului. Ei vin acolo cu niște chestii faine, vom face multe chestii cu panouri solare. Natura este acolo, dar trebuie să avem și noi grijă de ea. Avem în camping dușuri și toalete și totul va fi bine păzit, vrem să ducem acest festival la nivel european.

V.G: După părerea mea festivalul acesta a devenit o atitudine, un exemplu. Îți dorești să devină un model?

A.C: Este o idee bună, eu sunt de acord cu festivaluri între blocuri, dar eu îmi doresc un festival de alt nivel.

V.G: Totul este bine organizat, știu că vă doriți să ajutați și cu transportul?

A.C: Cu transportul, așteptăm să vedem și tendințele, vom realiza eventuri unde oamenii care merg să ne anunțe dinainte, să le asigurăm transportul, vor exista autobuze, dar discutăm și cu cei de la taxi să reducă tarifele. Avem parcări pentru cei care vor să vină cu mașina și un sistem foarte sigur pentru biciclete.

V.G: Îmi poți spune câteva nume surpriză?

A.C: Am reușit să o conving pe Ada Milea. Mai avem: Șuie Paparude, Baska. Vin și cei de la Robin, dar mai bine ne vedem în perioada 17 -19 iunie la Herniacova, ce zici.

V.G: Plăcerea mea. Mulțumesc mult !

A.C: Mulțumesc și eu.

Aceasta este o parte dintr-un interviu mult mai complex realizat pentru ALT RADIO.

 

Poza Adi Crețu Interviu-VASILE VIOREL Gelatu

sursă: facebook

Online vs. Tradiție

Publicat pe Actualizat pe

         Societatea și tehnologia sunt într-o continuă dezvoltare, acest fapt are repercursiuni directe asupra mass-media. Presa a trecut rapid prin schimbări semnificative în ultimele decenii, de la ziare la radio, de la radio la tv și acum de la tv în online. Dacă primele două treceri semnificative au permis totuși menținerea presei scrise pe piață, asistăm acum la o scădere semnificativă a presei scrise datorită start-up-urilor.

        Pentru a putea continua această discuție este nevoie să clarific semnificația cuvântului start-up. Start-up, în definiția clasică, reprezintă firmele nou înfințate din domenii diferite și care încearcă să se dezvolte, iar când vine vorba de mass-media, cuvântul start-up reprezintă toate modurile de a face presă online. Aici intră: blog, pagini de media pe diferite site-uri de socializare, publicații exclusiv online, dar și diferite site-uri de socializare care permit transmiterea informaților într-un timp cât mai scurt.

       Este foarte clar, din punctul meu de vedere, că aceste start-up-uri au dus la scăderea tirajelor de ziare și reviste, la scăderea ascultătorilor de emisiuni radio dar și la scăderea celor ce își adună informațiile de la televizor.

       Astfel, este mult mai comod în momentul în care mergi dimineața la serviciu să deschizi smartphone-ul sau tableta și să verifici știrile, fiind un mod mult mai rapid de cât cele clasice, necesitând costuri mai mici și cu siguranță oferind o varietate de perspective asupra unei singure informații. Un alt avantaj pe care îl reprezintă acest mod nou de a face presă este faptul că informațiile sunt transmise mai rapid și ajung la tine aproape în momentul în care s-au petrecut. ◊Blog” este un cuvânt tot mai des auzit și în România; foarte mulți jurnaliști aleg să scrie pe un blog dintr-un motiv cât se poate de plauzibil: nu au un șef care decide ce articole se publică și ce articole nu se publică. Fiecare posteză ce consideră că merită să apară. Pe lângă acest avantaj mai este și faptul că nu trebuie să fi neapărat un jurnalist pentru a scrie pe blog, poți fi la fel de simplu un mecanic foarte bun sau un inginer IT bine pregătit.

       Costul reprezintă și el un avantaj al presei online, în anul 2016 aproape 90% din populația României are acces la internet, astfel nu se pune problema de accesibilitate. Este mult mai profitabil să plătești un abonament la internet decât să cumperi pachete de televiziune, destul de scumpe, pentru că te interesează un anume program. Adică este mult mai eficient să plătești un abonament de 40 lei lunar la internet decât să dai 2 lei zilnic pentru un ziar.

         Revenind la termenul de start-up, în general acestea apar din nevoia de a face un altfel de presă. Jurnaliștii tineri își doresc să transmită informația în felul lor și să aibă expus propriul punct de vedere despre o anumită situație, iar de aici pornește totul. Brusc apare un blog, o televiziune online, un ziar online, poate o pagină de Facebook care promovează anumite lucruri.

          Acum ceva timp celebrul Marius Tucă a scris un articol despre bloggeri, în care acesta era oarecum nervos pe succesul pe care îl aveau câțiva mici bloggeri. Trebuie menționat faptul că articolul și toată discuția avea loc în anul 2008, acum aproximativ 8 ani. Acesta afirma că presa tradițională este pe ducă datorită bloggerilor și că prevede o scădere semnificativă a presei tradiționale în următorii ani. Mai mulți oameni din mediul online au scris atunci despre acest lucru, iar acum, la 8 ani după, numărul de bloggeri din România s-a triplat, așadar din punctul meu de vedere, polul de putere se îndreaptă acum spre online.

           Cu toate acestea, trăiam cu impresia că încă există o prăpastie foarte mare între impactul pe care îl are presa scrisă comparativ cu cel al blogosferei, probabil datorită faptului că presa tradițională (presa scrisă + radio + tv) are o rată de  accesare mult mai mare decât o au blogurile. Poate că mă înșel eu, dar cred că presa tradițională poate exista în paralel cu presa scrisă.

          Trebuie să luăm în considerare și reversul medaliei, astfel că este posibil ca informațiile apărute pe diverse pagini sau site-uri să nu fie adevărate sau să ascundă o parte din realitate pentru a influența într-un fel sau altul cititorul cu bună știință. Se poate evita acest lucru cu o selecție bine făcută a modului în care vă selectați informațiile. Un alt punct negativ să zicem, îl reprezintă faptul că cei care scriu pentru aceste mici publicații, foarte des o fac subiectiv și asta duce la o subiectivizare a informației.

        Sunt oameni care consideră că în acest fel, presa scrisă, radioul și televiziunea vor dispărea încetul cu încetul, eu zic că nu. Însă calitatea lor va crește deoarece vor fi nevoiți să țină pasul cu tinerii dornici de a se impune din sfera online.

      Din punctul meu de vedere, start-up-urile de mass-media sunt o alternativă destul de bună pentru presa tradițională, acestea oferă și o perspectivă mai subiectivă a presei, sunt latura mult mai umană din presă, cu bune și cu rele.

      Acest articol este preluat de pe http://altradio.tm.ro/online-vs-presa-traditionala/

The Pianist

Publicat pe Actualizat pe

        În ultimele luni am dobândit o nouă pasiune, filmele bune. Cum gașca mea de prieteni este foarte numeroasă, am început să cer recomandări, am primit o listă mare de filme din care am ales unul, The Pianist.

        Filmul a fost realizat în 2001 de clasicul filmelor despre Holocaust, regizorul Roman Polanski. Scenele sunt surprinzătoare și prezintă realitate sumbră de acum 70 de ani, atunci când omenirea a trecut prin cel mai crunt război.

       Povestea pianistului Wladyslaw Szpilman, evreu de origine, este înduioşătoare și pline de aventuri. Suntem introduși în Polonia secolului XX-lea, unde naziștii au separat evreii de restul populației si i-au mutat într-un ghetou. Acum vine momentul în care este prezentată familia Szpilman, o familie de clasă socială medie în rândul comunității de evrei. Szpilman reușește să fugă din iadul nazist în care era transformată. Varşovia şi îşi va petrece ani buni ascunzându-se printre ruinele oraşului. Salvarea îi vine de la un ofiţer german, care îl va ajuta să supravieţuiască.

      Adrien Brody oferă o aură de realitate crucială personajului principal și își pune amprenta într-un mod definitoriu în realizarea acestui film. Rolul lui Wladyslaw Szpilman i-a adus premiul Oscar lui Adrian Brody în anul 2003 și o nominalizare la Globul de Aur. The Pianis i-a adus premiul de cel mai bun regizor în 2003.

     Cuvintele sunt de prisos, filmul este de milioane, scenele cu orașul devastat de naziști induc o spaimă cruntă în sufletele noastre, vizionare plăcută.

imgres

Articol Muzical – My Way și Frank Sinatra

Publicat pe Actualizat pe

        Mi-am propus ca în anul 2016 să promovez muzică bună și artiștii legendari. Din acest motiv voi începe o campanie de promovare inedită, începând de astăzi, în fiecare săptămână voi publica un  Articol muzical.

        Primul articol articol din această serie aduce în casele dumneavoastră My Way și pe nemuritorul Frank Sinatra

                                                     .Frank Sinatra